Lacul Vulturilor, format la 1420 metri altitudine, în inima Munţilor Siriu, se găseşte într-o zonă puţin cunoscută de turişti, cu peisaje sălbatice de o rară frumuseţe, pe partea estică a versantului Mălăia. Un al doilea reper după care poate fi găsit sunt localităţile Crasna – Sita Buzăului, judeţul Covasna şi Gura Siriului din judeţul Buzău.
Lacul Vulturilor este un lac periglaciar, se întinde pe o suprafaţă de 0,90 ha şi are o adâncime maximă de 2,5 m, în pofida denumirii populare de Lac fără fund.
Denumirea de Lacul Vulturilor i-a fost atribuită de către scriitorul Alexandru Vlahuţă, prin opera România Pitorească. Acesta spunea că zona ar fi fost sălaşul de primăvară al vulturilor, ei aici învăţându-şi puii să zboare.
Numele popular nu are nici o legătură cu adâncimea lui. Legenda locului spune că un cioban, sătul de această meserie, şi-a părăsit turma de oi, aruncându-şi bâta în lac. După mult timp, el o regăseşte plutind pe Dunăre, moment în care decide să-şi reia meseria, realizând că oieritul este adevărata sa vocaţie.