Dobârlău

18748266

Comuna se situează în sudul judeţului Covasna, pe malul stâng al râului Negru, la poalele vestice, ale Clăbucetelor Întorsurii. Situată în colţul sud-estic al bazinului Sfântu Gheorghe pe teritoriul judeţului Covasna, reprezintă limita cu judeţul Braşov. Satul este traversat de pârâul montan cu acelaşi nume, aflându-se într-un peisaj pitoresc, la poalele nordice ale vârfului Pilişca (1223 m). De-a lungul istoriei Dobârlăul era prediumul, teritoriul liber al nobilimii din satul vecin, Bicfălău. Din punct de vedere administrativ, comuna se compune din 4 sate:

  • Dobârlău,
  • Valea Dobârlăului,
  •  Mărcuş,
  • Lunca Mărcuşului.

Resedintdae comuna, Dobârlăul, este situată la o distanţă de 16 km faţă de reşedinţa de judeţ.

    Prima consemnare scrisă a satului apare în anul 1522, sub forma Doborlo. Numărul populaţiei este de 2330 persoane, structurată din punct de vedere etnic, după cum urmează: 2322 români (99,65%) şi 8 maghiari (0,34%), conform datelor ultimului recensământ din anul 2002. În localitatea Valea Dobârlăului trăiesc 361 români şi 4 maghiari, în Mărcuş 459 români şi un maghiar, iar cei 422 de locuitori din Lunca Mărcuşului sunt toţi români. O parte a localnicilor lucrează în oraşele Sfântu Gheorghe şi Braşov, cealaltă parte se ocupă cu exploatarea pădurii, creşterea animalelor şi agricultura. Din punct de vedere turistic, comuna este insuficent exploatată. Biserica din satul Dobârlau a fost construită în anul 1795, cu hramul Sfintei Maria. O parte a icoanelor pictate din această biserică se află pe iconostas, o altă parte a ajuns în Centrul de Documentaţie Ortodoxă din Sfântu Gheorghe. În centrul localităţii se află monumentul eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Biserica ortodoxă a satului Mărcuş a fost construită în anul 1864, sub hramul Sfântului Dumitru. Clopotul cu inscripţii chirilice al vechii biserici de lemn a fost instalat în biserica cea nouă. La poalele vârfului Pilişca s-a construit o mănăstire ortodoxă. La trei km de Mărcuş, pe malul Tărlungului se situează Lunca Mărcuşului. Această localitate s-a format la începutul secolului al XX-lea. O parte a locuitorilor comunei trăiesc din exploatarea pădurii şi din creşterea animalelor. Principala lor ocupaţie este agricultura şi creşterea bovinelor. Localnicii români au păstrat mai multe obiceiuri populare. Printre acestea numărăm colindatul din perioada Crăciunului, apoi pluguşorul şi felicitările de Anul Nou care încep încă din ajunul noului an, după asfinţitul soarelui. Tinerii se strâng în grupuri, recită poezii specifice care sunt urmate de pocniri din bici şi zăngănitul clopotelelor. La miezul nopţii feciorii se maschează, în special cu măşti de capra şi de urs. Vechile tradiţii se păstrează şi la Mărcuş, aici de exemplu, baieţii pun crengi verzi la porţile fetelor în ziua de Sfântu Gheorghe, adică la data de 23 aprilie şi nu în prima zi a lunii mai, cum se procedează în alte locuri.
Din comuna Dobârlău ne conduc poteci marcate spre creasta Clăbucetelor Întorsurii.

Primăria Dobârlău şi sursa articolului: http://primariadobarlau.ro/

Sursă foto: https://mw2.google.com/mw-panoramio