În anul 1848, numărul crescut al credincioşilor ortodocşi a făcut ca, sub îndrumarea şi stăruinţa părintelui paroh Dimitrie Dogariu şi cheltuiala ctitorilor Moise şi Neacşa Ciuta, să se zidească din piatră şi cărămidă acest lăcaş ce poartă hramul “Înălţarea Domnului”.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este constuită în stil bizantin, a fost restaurată în 1880, iar în anul 1900, la îndemnul părinţilor Davi şi Ioan, a fost tencuită. În timp, a necesitat reparaţii generale la acoperiş şi tencuială, care s-au materializat în anul 1923. La două decenii şi jumătate distanţă, în 1958, sub îndrumarea părinţilor Ioan şi Mircea Modroiu şi contribuţia credincioşilor, s-au făcut reparaţii interioare şi biserica a fost pictată de către pictorul Iosif N. Vasu din Bucureşti împreună cu colectivul de pictori Ştefan Chioreanu, folosind tehnica frescei. Iconastasul a fost lucrat în lemn, sculptat de meşterul N. Porfirescu din Măneciu Ungureni, judeţul Prahova, tot el pictând şi icoanele aplicate pe acesta.
Curtea bisericii este împrejmuită în faţă cu gard de piatră fixat în beton, iar în părţile laterale cu gard de scândură. Aici se găseşte şi cimitirul central “Înălţarea Domnului”, parohia având încă alte două, unul în partea de nord – cimitirul Vămii de Sus “Sfânta Treime” – iar altul în partea de sud a parohiei, cimitirul “Sfântul Ioan Botezătorul”.
După demolarea casei parohiale vechi, din lemn, în 1975, la îndemnul părintelui Ioan Butufei, s-a construit o casă cu etaj, din cărămidă.
Biserică din Vama Buzăului reprezintă o unitate distinctă, bine reliefată arhitectural, dar mai ales prin aşezarea cu specificul ei calm şi cald.
